În continuare voi povesti despre tehnici de realizare și decorare a bijuteriilor de cel puțin câteva mii de ani (granulația, filigranul și cameele), dar care se folosesc și în zilele noastre.
Bijuterii cu granulație
Granulația este o tehnică de decorare a bijuteriilor cu mici sfere sau granule de metal. Se crede că această tehnică a fost folosită pentru prima dată de sumerierni în 3 000 î.Hr. Fenicienii, care erau buni navigatori și negustori au contribuit la răspândirea granulației în bazinul Mării Mediterane. Din coloniile feniciene din Sardinia, Sicilia și Spania, această metodă de ornamentare s-a răspândit în Europa. Partea cea mai frumoasă a poveștii este că granulația nu s-a pierdut în negura timpului, așa cum a fost soarta multor motive și tehnici decorative. Este o tehnică încă populară, așa că, dacă îți atrage atenția o bijuterie decorată cu mici bobițe de aur sau argint, acea decorație are o istorie de mii de ani.
Bijuterii filigranate
Filigranul este o altă tehnică specială prin care se fac bijuterii și ornamente. Se folosesc fire subțiri de argint care se ondulează și se răsucesc, apoi se sudează împreună cu mici sfere în modele florale sau geometrice, asemănătoare unor dantele. Denumirea vine din latină, de la cuvintele filum și granum (fir și bob/grăunte – cu sensul de bobiță mică). Cele mai vechi podoabe realizate în tehnica filigranului au fost descoperite în Mesopotamia și au fost făcute și purtate în jurul anului 3000 Î.Hr.
Cameele, bijuterii cu piese sculptate
Cameele sunt piese sculptate în basorelief în diverse materiale, cum ar fi agatele, scoicile sau sticla. De obicei se alege un material în două nuanțe, astfel încât fundalul să fie o culoare, iar basorelieful altă culoare. Se creează în felul acesta un contrast și modelul sculptat este pus în evidență de fundal. Cele mai vechi camee descoperite în Europa datează din sec III î.Hr, din perioada elenistică, iar cele mai multe camee provin din Roma Antică. Romanii le purtau ca bijuterii, iar dintre acestea, o parte erau inele sigiliu. În felul acesta inelul cu camee era o piesă estetică, admirată, dar avea și o funcție bine definită; sigiliul era un însemn personal care putea autentifica documente. De cele mai multe ori subiectul sculptat era unul din mitologia greco-romană sau un portret.
După o perioadă de absență a cameelor din preferințele europenilor în Evul Mediu, urmează o revenire în Renaștere, iar apoi altă revenire în secolul XIX. Napoleon Bonaparte a dorit camee montate în coroana pe care a purtat-o la încoronare. Altă personalitate care a îndrăgit cameele a fost Regina Victoria a Marii Britanii.
Fiecare revenire la modă a cameelor a adus și o inovație în design sau materiale noi. Astfel cameea și-a câștigat un loc în prezent; aceeași bijuterie cu camee, în funcție de ținută poate să creeze o imagine fie clasică, fie contemporană, iar acesta este cel mai mare avantaj al aceste bijuterii care a trecut testul timpului.
Tehnici vechi în bijuterii contemporane
Dar cea mai frumoasă parte a acestei povești este că și azi se folosesc aceste tehnici. Dacă îți plac pandantivele cu camee, broșele cu filigran sau cerceii decorați cu granulație, nu trebuie să bați târgurile de antichități pentru o bijuterie vintage. Bijutierii contemporani reușesc cu fiecare nouă colecție să surprindă publicul îmbinând estetica modernă cu tehnici vechi de mii de ani.
Camee, granulație și filigran, tehnici antice în bijuterie