Coș

Coș

Granatele, pietrele semiprețioase într-o mie de nuanțe

Ce sunt și ce culori au granatele?

Pentru noi, iubitorii de pietre semiprețioase și nespecializați în gemologie, granatele sunt acele pietre semiprețioase, foarte frumoase, de culoare roșu-închis. O parte dintre noi, cei cu adevărat pasionați, știm că granatul poate avea și alte culori, cele verzi fiind și ele cunoscute pe piața bijuteriilor. În realitate granatul este o piatră semiprețioasă care poate avea aproape orice culorare: verde, roșu, galben, portocaliu, albastru. Însă, dintre acestea, granatele roșii sunt cele mai populare în bijuterii, iar la polul opus, granatele albastre sunt cele mai rare.

Cercei argint, granate

Granatele reprezintă o familie cu mai multe varietăți și au în comun un număr de proprietăți la nivel molecular și structura cristalină. Identificarea granatelor este complicată, mai ales că în ultimii ani au fost descoperite noi varietăți de granate în Africa de Est. Avem toate șansele să mai găsim și altele în viitor. Recent, din ce în ce mai mulți producători de bijuterii au început să creeze modele cu granat zmeuriu sau trandafiriu. Are chiar și o denumire specială – rodolit (nu este o denumire științifică și nici nu este o varietate recunoscută ca fiind diferită; rodolitul este doar acel granat care nu are accente vișinii sau sângerii, ci roz, în nuanțele fructelor de zmeură sau în cele ale trandafirilor). Chiar și numele, rodolit, este o trimitere la culoarea rozelor, rhodon însemnând trandafir în greacă. În acest context putem să spunem ca încă nu știm ce ne rezervă viitorul, mai ales în gemologie.

Culorile granatelor, Lina Jakaitė – https://strike-dip.com/, CC BY 4.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=88528603

Una dintre cele mai populare pietre semiprețioase din Roma Antică

Istoria granatelor are în jur de 5000 de ani. Faraonii egipteni purtau coliere de granate, chiar erau înmormântați cu ele pentru că se considera că sunt valoroase și utile în viața de apoi. Dar nu doar egiptenii prețiuau granatele. Și europenii au descoperit frumusețea lor. În Europa Centrală și de Est, granatele erau cunoscute în epoca bronzului. Nici romanii nu au rămas nepăsători la strălucirile roșiatice. Granatul a devenit una dintre cele mai populare pietre semiprețioase în Roma Antică. Era suficient de dură ca să reziste în timp și destul de abundentă ca să aibă un cost acceptabil. Romanii din familiile bogate și aristocrații aveau inele sigiliu din granat, adică un inel cu care deținătorul putea semna un document. Un inel sigiliu era un inel din metal care avea în centru o piatră (granat, calcedonia, carneol, agat, lapis lazuli,…) gravată cu o imagine sau un semn grafic. Cu acest inel, proprietarul semna, autentifica și sigila documente prin presarea pietrei pe o zonă pe care se picurase ceară. În ceea ce privește imaginea gravată, erau populare imagini ale zeilor, atributele lor sau simboluri din cultura romană. După căderea Imperiului Roman, granatele au rămas importante pentru poparele migratoare, care între timp se stabiliseră în Europa. Așa continuă istoria granatului în Evul Mediu.

 Piesă dintr-un mâner de sabie, artă Anglo-Saxonă, aur cu granate, sec. VIII e.n., Tezaurul de la Straffordshire descoperit în 2009, portableantiquities – Hilt Fitting, CC BY 2.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=7891177

De unde vine denumirea de granat?

Dar până să întrăm în evul mediu aș mai vrea să amintesc un nume importat, nu doar pentru istoria granatului, ci și pentru mineralogie: Pliniu cel Bătrân. El este responsabil pentru termenul carbunculus. Nu l-a inventat, dar l-a transmis mai departe prin tratatele sale. Carbunculus sau „cărbune mic” era denumirea pentru o piatră roșie adusă din India. Putea fi orice piatră roșie, dar de cele mai multe ori era folosită pentru granate. Pliniu cel Bătrân mai amintește și de o piatră din Alabanda, localitate în Caria (Asia Mică). Este vorba despre almandin, o varietate roșie de granat. Cele mai multe din granatele din bijuterii aparțin acestei varietăți. Probabil Pliniu cel Bătrân folosea termenul carbunculus, iar almandin a fost propus mult timp mai târziu, în secolul XVI de umanisul german Georgius Agricola, părintele mineralogiei.

Cercei argint, granate

Numele pe care îl folosim în prezent, vine tot din latină, de la granatum care însemnă rodie, această asociere datorându-se aseamănării granatelor cu semințele de rodie. Una dintre legende povestește cum Hades i-a dat Persefonei o rodie, ca ea să se întoarcă repede la el. Pentru că etimologia cuvântului granat este legată de denumirea fructului de rodie din latină, această piatră semiprețioasă este asociată cu dragostea, emoțiile puternice și reîntoarcerea.

Pietrele semiprețioase din Biblie

Și tot înainte de evul mediu, aș vrea să mai amintesc de pietrele semiprețioase din Biblie. Carbunculul a fost una dintre cele patru pietre oferite Regelui Solomon de Dumnezeu. Altă mențiune legată de pietre semiprețioase din Vechiul Testament este un obiect special, pieptarul judecății. Marele preot purta pieptarul judecății în timp ce slujea în Templul din Ierusalim. Pieptarul avea încrustate 12 pietre semiprețioase, de culori diferite, care reprezentau triburile israelite. Din textele biblice mai aflăm că pieptarul era pătrat, din aur și mătase purpurie. Identificarea exactă a pietrelor este puțin problematică. Chiar și în ziua de azi putem să confundăm, de exemplu, un topaz bleu cu un acvamarin, așa că imaginați-vă acum câteva mii de ani cât de dificil era. Apoi, s-au produs alte erori și confuzii în momentul în care Scripturile au fost traduse în greacă. Cercetătorii încă dezbat această listă de geme, iar o varinată posibilă este următoarea: rubin, topaz, smarald, turcoaz, safir, diamant, opal, agat, ametist, granat, onix și jasp. Sper că ați remarcat granatul printre ele. În Noul Testament aflăm că fiecare strat din zidul Ierusalimului era din altă piatră, iar lista lor este una similară cu cea a gemelor din pieptarul judecății, ceea ce înseamnă din nou, că una dintre pietre era probabil granat. Tot din Vechiul Testament știm că Moise a fost ghidat de lumina unui granat.

Legendele și simbolurile granatelor

Multe simboluri se pierd în timp, însă unele, foarte puține suprațiețuiesc. Este cazul granatului care strălucește în întuneric. Acest concept, a supraviețuit până în evul mediu. O narațiune franceză din secolul XII, Le Pèlerinage de Charlemagne à Jérusalem et à Constantinople povestește cum Carol cel Mare găsește în palatul Împăratului Bizantin din Constantinopol o astfel de piatră cu proprietăți magice. Tot în evul mediu, în Europa se mai credea că granatele alungă melancolia, scot adevărul la iveală și credința. Pentru că au culoarea sângerie, oamenii considerau că granatele puteau să îi păzească dacă erau răniți (granatul avea proprietatea să oprească hemoragiile). Această credință a dus la popularizarea granatelor ca talismane în rândul cavalerilor curciați. Partea interesantă este că și în rândurile armatei inamice, granatele aveau aceeași simbolistică; și soldații musulmani purtau talismane granate. Este un lucru foarte interesant, găsim aceleași semnificații la popoare diferite cultural, îndepărtate geografic și în religii diferite. Tot în legătură cu culoarea sângerie și răni, asiaticii foloseau vârfuri de săgeți din granat și mai târziu chiar gloanțe din granat, pentru că ei considerau că rănile provocate de astfel de obiecte erau mortale și astfel învingeau mai ușor inamicul. Pare din povești, dar este adevărat; în 1892, în conflictul cu trupele Britanice în regiunea Hanza (provincie a Kașmirului), localnicii au folosit astfel de gloanțe din granat.

La ce se mai folosesc granatele azi, în afară de bijuterii?

În prezent, chiar dacă nu se mai fac vârfuri de săgeți din granat, această piatră nu și-a pierdut utilitatea. Când este spart, granatul se fărâmițează în granule angulare și pentru că este destul de tare, poate fi folosit ca abraziv, de cele mai multe ori sub formă de hârtie abrazivă. În plus, este inert, așa că se poate folosi și la filtrarea apei.

Revenind la bijuterii, cum să întreținem bijuteriile cu granate?

Granatele sunt pietre destul de rezistente în general și nu trebuie avută o grijă mai mare decât cu alte pietre semiprețioase. În timp se pot acumula praful și alte reziduuri în zona monturii, mai ales sub piatră. Cel mai des la inele se întâmplă acest lucru. Din când în când, bijuteriile cu granate se pot spăla cu călduță și săpun simplu. Puteti să folosiți o periuță moale pentru zonele monturii. Alt lucru important este să nu expuneți granatele la temperaturi înalte. În rest, bucurați-vă și purtați bijuterii cu granate, pentru că sunt niște pietre minuntate!

No Replies on

Granatele, pietrele semiprețioase într-o mie de nuanțe

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *