Coș

Coș

Ametistul, o singură culoare – nenumărate nuanțe

Nuanțele ametistelor

De la cele mai deschise, cum ar fi lila-pal, lavandă sau violet-roz până la cele violet-închis și indigo, ametistele sunt cele mai populare pietre semiprețioase din bijuterii. Unele ametiste pot avea tonuri secundare de albastru sau roșu. Sunt așa de multe nuanțe, încât oamenii le-au dat nume. De exemplu, culoarea cea mai apreciată pentru un ametist este „violet-intens siberian”. Această denumire este folosită de gemologi, bijutieri și pasionații de pietre pentru un ametist mov aprins, care bate ușor spre albastru. Se numește siberian pentru că în trecut, aceste ametiste proveneau din minele din Siberia, însă în prezent această denumire este folosită ca indicator de culoare și calitate și nu este o referință pentru locul de unde a fost extras cristalul. Aceste ametiste au și o valoare mai ridicată. Altă nuanță populară este „Rose de France”. Aceasta descrie un ametist foarte deschis mov-lila sau de culoarea lavandei. De cele mai multe ori, culoarea ametistelor nu este distribuită uniform în masa mineralului, apărând astfel zone mai închise sau mai deschise față de tonul dominant. În general, pentru că ametistele au nuanțe mai deschise/închise sau impurități sunt ușor de identificat ochiul liber, dar ideal ar fi să vă ajutați de o lupă și lumină bună. Vouă care ametiste vă plac?

Legendele și simbolurile ametistelor

Piatra cu multe nuanțe de mov i-a fascinat pe oameni, așa că a fost investită cu diverse puteri și simboluri. O legendă a ametistului povestește că nimfa Amethysta voia să scape de atenția insistentă a lui Bachus. Nimfa i-a cerut ajutor zeiței Diana, care a prefăcut-o într-o stâncă albă. Bachus, nemaiputând îndrepta lucrurile, cuprins de regrete, și-a vărsat cupa cu vin pe stâncă. Vinul din cupa lui Bachus a colorat stânca în violet-rubiniu. Chiar dacă această legendă este prezentată într-o manieră clasicizantă, ea datează din Renaștere și este creația poetului Remy Belleau din 1567. Și totuși, originea etimologică a cuvântului „ametist” provine din limba greacă, amethystos înseamnă „contra beție”. Conform interpretării, persoana care poartă ametist poate să bea vin fără grijă, pentru că va fi scutită de orice urmă de beție. Așa că putem presupune că există o legătură între Bachus, zeul vinului și ametist.

By © Marie-Lan Nguyen / Wikimedia Commons, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=3869210

În Egiptul Antic, ametistul era prețuit pentru nuanțele sale, fiind folosit pentru amulete și coliere cu mărgele. Săpăturile arheologice au scos la iveală foarte multe figurine zoomorfe din ametist. Nu sunt clare motivele pentru care egiptenii șlefuiau ametistele în forme de animale, dar cel mai probabil erau folosite ca obiecte ritualice de către preoți sau ca amulete pentru protecția personală de către egiptenii bogați.

Indienii îl considerau „piatra brahmanilor”, celții „piatra druizilor”. Grecii, erau de părere că ametistul înlătură emoțiile negative și aduce dragoste și fericire. Iar romanii îl catalogau drept „piatră imperială”, folosindu-l multă vreme la împodobirea sceptrelor, coroanelor sau inelelor.

În Europa, ceva mai târziu în evul mediu, ametistul era denumit „piatra episcopală” pentru că episcopii catolici obișnuiau să poarte inele cu ametist.

Unde se găsesc ametistele

În trecut ametistul era o piatră foarte scumpă. Datorită rarității sale, a fost considerat piatră prețioasă în sistemul cardinal, alături de rubin, smarald, safir și diamant până în secolul XVIII. Gemele cardinale erau considerate speciale și mai prețioase decât restul mineralelor. Această clasificare a fost folosită în Europa începând cu Antichitatea și era stabilită de ritualurile religioase, de ceremonialele oficiale sau în cazul ametistului, de raritatea pietrei.  Apoi, în secolul XIX s-au descoperit în Brazilia numeroase zăcăminte din care au început să se extragă o multitudine de pietre semiprețioase de calitate foarte bună și în cantitați mari: topaz, agat, turmalină, smarald, granat, aquamarin și bineînțeles ametist. Descoperirea unei zone întinse (1,5 miloane km²) cu numeroase cavități de roci bazaltice tapetate cu cristale de ametiste, a dus la o abundență de cristale de ametist pe piață și prețul lor a scăzut mult. Azi ametistul nu mai este o piatră scumpă. Chiar și cele de calitate superioară, clare și fără defecte vizibile cu ochiul liber au prețuri acceptabile. În afară de minele braziliene, alte surse importante de ametist sunt în: Uruguay, Argentina, Bolivia, Mexic, Namibia, Zambia, Africa de Sud, Madagascar, Canada, Statele Unite (Arizona, Carolina de Nord, Georgia și Maine).

De la JJ Harrison (https://jjharrison.com.au/) – Operă proprie, CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=7515666

Ametrinul, un altfel de ametist

O varietate cu totul specială a acestui mineral este ametrinul, o piatră în două culori: mov și galben. Partea mov este ametist, iar cea galbenă este citrin, de aici provenind și numele. Cea mai mare sursă de ametrine este mina Anahí din Bolivia. Această mină este cunoscută localnicilor de mai multe sute de ani, însă doar din anii 1980 exploatarea ei a început să se facă cu un grad ridicat de eficiență economincă. Mai sunt alte câteva mine din care se extrag ametrine (în Brazilia și Uruguay), însă acestea rămân surse neimportante în comparație cu mina Anahí.

Par Rob Lavinsky, iRocks.com – CC-BY-SA-3.0, CC BY-SA 3.0,
https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=10151356

Îngrijirea ametistelor

Ametistul este o varietate violet de cuaț, cu o paletă bogată de nuanțe și cu duritatea 7 pe scara Mohs. Este rezistentă, se poate însă ciobi. Dar inamicul cel mai mare al ametistelor este lumina. Dacă este expus la lumină puternică perioade lungi, culoarea poate deveni mai puțin intensă, chiar să dispară de tot la ametistele în nuanțe deschise.

No Replies on

Ametistul, o singură culoare – nenumărate nuanțe

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *